Întâmpinarea Domnului

Întâmpinarea Domnului este prăznuită la 40 de zile de la naşterea lui Hristos, pe 2 februarie.

Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost introdusă la Roma în anul 494. Astfel, a fost înlocuită străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc şi procesiuni în jurul oraşului cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan.

În Răsărit această sărbătoare s-a introdus în penultimul an al domniei împăratului Justin I, iar generalizarea ei s-a făcut în cursul secolului VI, când împăratul Justinian a schimbat data sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie, 40 de zile socotite de la 25 decembrie, nouă dată a sărbătorii Naşterii Domnului.

În credinţa populară ziua de 2 februarie este cunoscută sub denumirea de Ziua Ursului. Copiii erau unşi cu grăsime de urs. Prin această practică se credea că puterea acestui animal era transferată asupra copiilor.

Se credea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog şi isi vede umbra, se sperie şi se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni.

Dimpotrivă, dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-şi poate vedea umbra şi rămâne afară, prevestind slăbirea frigului şi apropierea primăverii.