Paștele, sărbătoarea luminii

Paștele este cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, care celebrează miracolul Învierii Domnului Iisus Hristos. Pe lângă aspectul religios, sărbătoarea este însoţită şi de multe tradiţii şi semnificaţii străvechi, din perioada precreştină, care s-au transformat în obiceiuri, ce însoţesc sărbătorile pascale. În noaptea de Sâmbătă spre Duminică credincioşii merg la biserică unde participă la „Învierea Domnului”.

Paștele este sărbătoarea luminii și a bucuriei. Sărbătoarea este precedată de Săptămâna Patimilor, care începe cu Duminica Floriilor. În această zi, se celebrează intrarea Domnului Iisus în Ierusalim. Credincioşii merg la slujbă cu ramuri de salcie în mâini, în amintirea ramurilor de măslin, cu care a fost întâmpinat Iisus, iar după ce sunt sfinţite le pun la icoane, geamuri, uşi, porţi, pentru a aduce prosperitate şi sănătate. Odată cu seara de Florii, încep şi „Deniile”. În această săptămână, conform tradiţiei şi obiceiurilor, oamenii fac curat în casele lor, văruiesc, repară ce este stricat. Joi se duc la biserică cu colaci, prescuri, vin, miere de albine şi fructe, pentru a fi sfinţite şi apoi împărţite, pentru sufletele celor morţi. Este ziua în care se pregătesc cozonacii, pasca, pâinea, tot ce necesită coacere, şi se vopsesc ouăle. Pasca reprezintă pâinea binecuvântată, care ne aminteşte de „azima evreiască” , folosită în timpul „Ieşirii din Egipt”. Cozonacul simbolizează bucuria sărbătorii. Oul simbolizează viaţa, iar culoarea roşie semnifică sângele scurs din rănile lui Iisus. În timp, vopsirea şi încondeierea ouălor, adaugă semnificaţii noi, iar operaţiunea în sine căpătă chiar valenţe artistice. În noaptea de Sâmbătă spre Duminică credincioşii merg la biserică unde participă la „Învierea Domnului”.