Mărțișorul este sărbătoarea tradițională a primăverii, a bucuriei, prospețimii, a victoriei împotriva răului. Povestea mărțișorului datează de mii de ani. Acesta este un obicei specific românesc, moștenit de la strămoșii noștri, inexistent la alte popoare. Strămoșii purtau monede găurite, atârnate de două fire, unul alb și altul negru. Bănuții erau din aur sau argint și indicau cât de bogată sau de săracă era persoana care-I purta. Cu timpul, bănuțul s-a transforamt în simbol al iubirii, iar firul negru a devenit roșu.
Mărțișorul este o sărbătoare specific românească, inexistentă la alte popoare. Tradiția spune că strămoșii noștri purtau monede găurite, atârnate de două fire, unul alb și altul negru, acesta devenind cu timpul roșu. Bănuții-mărțișoare erau purtați la încheietura mâinii sau prinse în piept cu un ac. Despre mărțișor există mai multe povești și legende. Una dintre ele vorbeşte chiar despre fabricarea mărţişoarelor. Se spune că, a fost odată un om sărac, care confecţiona tot felul de lucruri pentru păpuși, pe care le vindea în piaţă. Într-o zi, văzând că i s-au terminat materialele, a căutat prin casa sărăcăcioasă şi tot ce a mai găsit au fost două şnururi de aţă albă şi roşie, pe care le împletise. Apoi a făcut un mic tablou pe care a prins şnuruleţul, pe care l-a denumit „mărţişor” pentru că era luna martie şi chiar prima zi. Şi aşa s-a dus vestea despre omul sărac, cel care inventase acest simbol al primăverii. Însă din toate legendele, poate cea mai interesantă şi mai frumoasă este povestea băiatului cel voinic care s-a luptat cu zmeul pentru eliberarea soarelui, legendă care s-a născut din basmele româneşti. Se spune că, soarele a fost închis într-o temniţă de un zmeu. Pentru eliberarea acestuia, voinicul s-a luptat trei anotimpuri cu zmeul, până ce l-a învins. După această ispravă, natura a reînviat, iar oamenii au redevenit fericiți. Dar tânărul nu a apucat să vadă primăvara. Sângele i s-a scurs pe zăpadă, iar în locul în care zăpada se topea au apărut ghioceii, vestitorii primăverii. De atunci tinerii împletesc doi ciucurași, unul alb și unul roșu. În timp ce albul simbolizează puritatea și gingășia ghiocelului, roșul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos. An de an, sărbătoarea mărțișorului ne bucură, ne trezește la viață și ne face să devenim mai buni.